Muzeul de Arta Targoviste

Muzeul de Arta, situat pe Calea Domneasca in imediata vecinatate a Muzeului de Istorie şi a Curţii Domneşti, este unul dintre importantele monumente ale oraşului de la sfarşitul secolului al XIX-lea. Construita intre 1892 - 1894 de antreprenorul italian Giovanni Baltasare Vignosa ca sediu al Prefecturii judeţului Damboviţa, cladirea prezinta o decoraţie clasica cu influenţe baroce şi o impresionanta pictura interioara. Somptuozitatea picturii este resimţita tot mai mult pe masura ce se ajunge la etaj şi culmineaza cu decoraţia „Salii de Consiliu”. Bogata pictura murala, cu care este decorata Sala de Consiliu, situata central la etajul cladirii, prezinta motive neoclasice, vegetale şi florale cu influenţe clare ale barocul italian. Deasupra celor cinci cai de acces in sala se intalneşte pictat cate un peisaj cu monumente reprezentative din Targovişte (Curtea Domneasca, Mitropolia noua) ori imprejurimi aşa cum le-a vazut pictorul de origine italiana Giovanni Battista del Basso la 1894 - 1895, o excepţie constituind-o prezenţa, deasupra uşii centrale, a capriorului ca stema a judeţului Damboviţa. Expoziţia Muzeului de Arta, modesta ca numar de exponate datorita spaţiului restrans, cuprinde la parterul cladirii, arta veche romaneasca, iar la etaj arta decorativa şi pictura de şevalet incepand din prima jumatate a secolului al XIX-lea cu „primitivi” ai artei romaneşti şi sfarşind cu lucrari din perioada interbelica. Arta veche romaneasca este reprezentata in general de pictura cu subiect religios - realizata pe diferite suporturi - ilustrata aici cu fresca din perioada brancoveneasca, dar şi cu icoane din secolul al XVIII-lea şi chiar mai tarzii datate dupa 1800. Alaturi de aceste icoane sunt prezentate, ca o excepţie şi in acelaşi timp ca o evoluţie fireasca a picturii religioase dupa contactul unor artişti cu mediul academic central-european, icoanele, de mici dimensiuni, realizate de Gheorghe Tattarescu in stil neoclasic, datand din a doua jumatate a secolului al XIX-lea (cca. 1863-1864) prin intermediul carora se realizeaza o trecere subtila de la pictura religioasa la cea de şevalet situata la etaj.