Muzeul National al Taranului Roman

Muzeul National al Taranului Roman este continuatorul Muzeului de etnografie, arta nationala, arta decorativa si industriala infiintat la 1 octombrie 1906. Muzeul s-a mai numit Muzeul de Etnografie si Arta Nationala, din 1912 Muzeul de Arta Nationala, iar mai apoi Muzeul de Arta Populara al Republicii. In 1978, muzeul s-a unit cu Muzeul Satului sub denumirea de Muzeul Satului si de Arta Populara. Muzeul este patronat de Ministerul Culturii. Muzeul a devenit cunoscut pentru colectiile sale formate din 100.000 de obiecte. De la fondarea sa de catre Horia Bernea pe 5 februarie 1990, functioneaza intr-o cladire in stil neo-romanesc, declarata monument istoric. Muzeografia sa specifica i-a adus in mai 1996 Premiul Muzeul European al Anului acordat de Forumul Muzeului European. Cladirea, ilustrare a stilului neoromanesc inspirat din traditia brancoveneasca, dispusa in forma incintelor de tip monastic, a fost finalizata in anul 1941, luind infatisarea actualului monument de arhitectura care este sediul Muzeului Taranului Roman. Zidaria aparenta din caramida rosie, arcadele si elementele traforate, foisorul amintind de clopotnitele vechilor manastiri, confera cladirii somptuozitatea unui adevarat palat al artei. Muzeul detine colectii de ceramica, port popular, tesaturi pentru interior, lemn, mobile, feronerie, scoarte. In curtea muzeului dinspre bulevardul Ion Mihalache a fost montata o biserica din lemn, monument istoric din secolul al XVIII-lea, stramutata aici in anul 1992.