Muzeul Universitatii

Muzeele universitaţilor au devenit pe parcursul secolelor XIX-XX instituţii indispensabile pentru pastrarea memoriei academice şi a istoriei elitelor intelectuale. Lumea romaneasca nu a fost straina de aceasta exigenţa restitutiva, insa eforturile instituţionale s-au derulat adesea sincopat, date fiind pagubele provocate de razboaie şi traumele pe care le-au implicat schimbarile politice. Actualul muzeu al Universitaţii „Alexandru Ioan Cuza” a fost conceput in spiritul continuarii eforturilor iniţiate in urma cu peste un veac de savanţi precum Teohari Antonescu şi Orest Tafrali. Prima structura instiuţionala destinata pastrarii bunurilor culturale din spaţiul academic a luat naştere in 1916 şi era dedicata conservarii antichitaţilor intrate in patrimoniul Universitaţii ca urmare a excavaţiilor arheologice din arealul culturii Cucuteni şi al cetaţilor greceşti de la Marea Neagra. In perioada dintre cele doua razboaie mondiale multe dintre iniţiativele destinate prezervarii şi valorificarii patrimoniului academic au aparţinut lui Ilie Minea, cercetator care s-a aratat interesat mai ales de piesele aparţinand epocii medievale moldoveneşti. Dupa al doilea razboi mondial toate aceste materiale au intrat in custodia Muzeului de Istorie a Moldovei, instituţie subordonata Ministerului Culturii.