Parcul Etnografic

Parcul Etnografic Naţional “Romulus Vuia” din Cluj-Napoca, primul muzeu in aer liber din Romania, a fost infiinţat la 1 iunie 1929, ca sectie a Muzeului Etnografic al Ardealului, prin hotararea Ministerului Cultelor şi Artelor. Parcul Naţional a fost recunoscut oficial prin Legea privitoare la organizarea Muzeului Etnografic al Transilvaniei şi a Parcului Naţional din Cluj, publicata in Monitorul Oficial din 5 aprilie 1932. Intemeietorul parcului, etnograful Romulus Vuia, a optat pentru o forma de organizare in care unele gospodarii rurale originale urmau sa fie locuite de ţarani, antrenaţi in activitaţi economice tradiţionale. Suprafata initiala a parcului era de 75 de hectare. Selectate riguros, cu discernamant şi probitate ştiinţifica, in urma unor indelungate campanii de cercetare, de catre trei generaţii de muzeografi etnografi, stimulaţi de devotamentul profesional al unor personalitaţi marcante, de talia regretatului Valeriu Butura, construcţiile expuse - majoritatea datate prin inscripţii - se numara printre cele mai vechi şi mai valoroase monumente de arhitectura din patrimoniul etnografic al Romaniei.